Cine nu are pantofi roşii… să-şi cumpere!

Toată primăvara asta am căutat o pereche de pantofi negri care să-mi placă. N-aş putea să-mi motivez clar încăpăţânarea mea de a încerca să găsesc, timp de două luni, nişte pantofi negri care să îmi placă, în condiţiile în care prin cutiile din dulapul meu există încă vreo trei perechi funcţionale. Să zicem că era, de fapt, doar nevoia de a cumpăra pantofi, pur şi simplu, iar chestia asta cu negrul... hmmm, cred că e ceva implantat adânc în subconştientul nostru, legat de ideea că pantofii negri merg aproape la orice ţinută (chestiune total falsă, de altfel).

Artă sau doar fantezie bizară?

Nu ştiu dacă există conceptul de “art shoe”, „artistic shoe” sau, în orice caz, alte variaţiuni pe această temă, dar cu siguranţă atâta timp cât există, de exemplu, artă culinară, inspirată de ceea ce băgăm în stomac, nu văd de ce nu am face artă şi din ceea ce purtăm în picioare. Faptul că nu-mi sună mie bine decât în engleză astfel de idei e o altă poveste, datorată, cred, tocmai fotografiilor pe care le-am văzut de curând pe dailymail.co.uk, fotografii extrase dintr-o carte cu pantofi ciudaţi, pe care tare mi-aş dori să o răsfoiesc într-o după-amiază ploioasă ca asta, în timp ce-mi savurez cafeaua cu lapte.

Art & Sole este un album pe care l-a conceput o doamnă pe nume Jane Gershon Weitzman, despre care nu am auzit vreodată până acum, soţie a unui celebru designer de pantofi din SUA, Stuart Weitzman, despre care, recunosc, nu ştiam nimic. (Ignoranta de mine!). Ce poate fi atât de special într-un album cu pantofi? N-aş putea spune cu exactitate, pentru că nu l-am răsfoit şi nici nu ştiu dacă îl voi răsfoi vreodată, cu toate că l-am găsit încă pe amazon.com, la un preţ rezonabil. Cele câteva mostre de fotografii găsite pe net m-au făcut însă curioasă. 

Povestea din spatele albumului dezvăluie o experienţă de mai mulţi ani a doamnei Weitzman, în calitate de colecţionar de pantofi ciudaţi, care au fost creaţi nu pentru a fi purtaţi, ci doar pentru a încânta privirea, asemeni unor preţioase opere de artă. Albumul conţine 150 de fotografii cu pantofi ce fac parte din colecţia personală a doamnei cu pricina, colecţie ce conţine peste o mie de perechi de pantofi, adunate din întreaga lume şi care au putut fi admirate de-a lungul anilor în vitrina magazinului de pe Madison Avenue, din New York, care l-a făcut celebru pe Weitzman. Fiecare pereche are, aşadar, propria poveste, doamna Weitzman achiziţionându-şi piesele de artă din călătoriile sale în jurul lumii. Care vor fi fiind însă oare poveştile care i-au inspirat pe designerii ce au creat astfel de pantofi? Cam mult dor de poveşti astăzi. E explicabil – afară plouă, vreme numai bună să visezi la pantofi frumoşi sau doar bizari...

Un fel de poveste…

De acord, nu e chiar o poveste, ci mai curând un fel de explicaţie a acestui experiment. De fapt, nici chiar explicaţie... şi nici chiar experiment... Hai să-i spunem un fel de „bun venit” pentru cei / cele care, întâmplător sau nu, au ajuns pe aici şi un mod cam timid de a începe o poveste care sper să fie fără sfârşit şi aici, pentru că în viaţa reală ştiu deja că este. Ce este, aşadar, locul acesta? Este un blog, evident, cu poveşti, cu pantofi şi cu tot ce poate deriva din aceste două noţiuni aparent fără prea multe legături între ele. Vă aşteptaţi poate la Cenuşăreasa ori la Motanul încălţat? Îşi vor găsi cu siguranţă şi poveştile poveşti locul pe aici la un moment dat. Deocamdată simt nevoia să-mi dau, cred, mie însămi o explicaţie pentru această ispravă virtuală. Aşa încât, lucrurile stau cam aşa...